A venit urata

Uneori, in afara de iluzii, suntem obligati sa vindem si deziluzii.
Se strange in jurul meu cercul oamenilor apropiati mie care se vad obligati sa renunte la construirea unui vis. Cei mai puternici dintre ei aleg sa puna bazele unui nou vis, oricat de temerar. Majoritatea aleg, insa, diferit.
Dintr-un motiv mai mult sau mai putin cunoscut noua, printr-o imprejurare mai mult sau mai putin inteleasa, viata alege pentru unii alte drumuri.
Atunci, in sprjinul zidirii unei noi fundatii, aduc un nou tip de caramida: prezint proiectul "A venit urata". E un proiect minunat, care implica niste persoane minunate si care ne-ar putea implica pe oricare dintre noi - toti fiind la fel de minunati.
Este un link pe care l-am aratat unora dintre apropiatii mei, oarecum frecvent, in ultimul timp. A avut efectul pozitiv scontat. Este, in acelasi timp, un link pe care se pare ca trebuie sa-l mai prezint catorva persoane. Mesajul este terapeutic, in esenta. Si m-a ajutat si pe mine, odata.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6116249-venit-urta.htm

Si da, in sec XXI, acestia suntem noi, atat de fragili, dar nu atat de singuri. Este important pentru toti care au dat click sa inteleaga ca nu sunt singurii, nu au fost si nici nu vor fi.

Mots du jour:

Aurora Liiceanu, cel mai cunsocut si mediatizat psiholog din Romania:

"Dar dedesubturile problemei, nici mie nu-mi sunt clare…, dar oboseşti până la urmă să cauţi. M-am gândit să rămân la faptul pur şi simplu că a fost o acţiune care ne-a schimbat viaţa, ne-a schimbat viaţa în negativ şi, în acelaşi timp, am vrut să arăt că trebuia să iau şi partea asta bună. În sensul că schimbările de viaţă te obligă să îţi cauţi rezistenţa, rezilienţa, poate şi nepăsarea, poate şi inconştienţa."

"Aproape că-ţi vine să crezi că soarta te obligă să faci ceva ce nu-ţi place, ca să te umileşti. Dar umilinţa a venit de la partid, nu de la divinitate[...] Este un întreg curent astăzi în psihologie la care eu ader. Pare puţin straniu, dar trebuie să înţelegem că şi dintr-un eveniment negativ sau dintr-o nenorocire trebuie să scoţi ceva bun. În fond şi la urma urmei, nimic nu este perfect negativ sau pozitiv. Deşi nu a fost ideea mea, societatea m-a ajutat să fac lucruri pe care alţi cercetători le fac ca experiment. Numai că în cazul meu nu a fost un experiment căutat de mine. Există, de exemplu, Irwin Goffman, care a intrat în azil şi s-a dat drept nebun şi care a spus că insider-ul o să înţeleagă lumea.
E ca şi cum ai sta pe merginea piscinei şi ai descrie cum e să sari în piscină. Eu am fost împinsă în piscină şi am luat partea asta, am să vad ce e în piscină. Nu pot să spun că a fost frumos. Nu pot să spun că am fost fericită. Dar nu am fost nici atât de nenorocită şi nefericită aşa cum au fost unii care au refuzat adaptarea. Şi această atitudine de aroganţă faţă de viaţă a fost puţin ameliorată sau înblânzită de faptul că, uite, sunt situaţii în care nu trebuie să te pierzi. Acest curent încearcă să recupereze toţi oamenii care trec prin traume extraordinare. Şi multă lume trece, pentru că viaţa omului este extrem de imprevizibilă şi oricine este candidat la traume mari."

" Acum poate că trăim mai repede, poate că ne-a lovit consumerismul în cap, toată lumea vrea mult. Trăim într-o lume „needy and greedy”. Meritocraţia a dispărut, acum toată lumea vrea şi crede că i se cuvine. Din moment ce te uiţi la televizor şi poţi să fii un om oarecare, cu un destin oarecare, şi-ţi spune „Pentru că tu o meriţi!”, tu te umfli în pene şi zici „Eu sunt cineva, eu merit”. De ce meriţi? Nimeni nu-şi pune problema asta"

"În vremuri în care nu ai la dispoziţie ce îţi trebuie funcţionează imaginaţia, creativitatea, inteligenţa. Până la urmă, poţi să vezi partea ludică a vieţii.[...]Astăzi nu mai trebuie să ai imaginaţie deloc pentru că totul este în faţa ta pe raft. Există un sindrom de exces, de cantitate, care te face să fii depresiv şi anxios din cauză că te confrunţi cu prea multe opţiuni din care trebuie să alegi"

"mă simt ca cineva violat în parc. Ce mai contează dacă mai vin şi alţii? Violul s-a întâmplat. Odată ce păţeşti ceva, intri în lumea păţitului, nu în lumea celui care îşi imaginează. De-aia imaginarul şi realitatea nu se împacă foarte bine. Am simţit că mă mut dintr-o baltă în altă baltă, pentru că lucrurile nu se schimbă. Noi şi acum trăim în băltuci, societatea românească nu s-a schimbat foarte mult între timp."

"Ce face psihologul? El îţi arată de la distanţă, nu cu un ochi cald, care sunt consecinţele unei opţiuni sau ale unei alte opţiuni. Toată lumea are probleme în viaţă, nu există oameni fără probleme. Psihiatrul are un alt obiect al muncii, la el te duci dacă te scrânteşti. Dar azi majoritatea suntem borderline, cu un picior în scrânteală, ne controlăm tot timpul dacă nu avem obsesii, dacă nu avem fantasme etc. Toţi căutăm echilibrul ăsta mental, că de fapt contează dacă tu eşti bine cu tine şi tu te recunoşti în cine eşti sau cine crezi că eşti."

"Dacă tu ai terminat 4 ani de facultate şi nu înţelegi viaţa, nu înţelegi piaţa, nu înţelegi că în viaţă trebuie să faci cât mai multe, să bifezi cât mai multe, că toţi avem mai multe abilităţi decât alea pentru care te-ai şcolit... Ideea că totul este aranjat şi după facultate vine jobul de la sine este un element foarte aiurea în educaţie. Trebuie să înveţi să te mişti în viaţă."

"Trebuie să ai întotdeauna un plan A şi un plan B, pentru că viaţa e incertă. Nu am fost crescută să am plan B, aşa că am fost nevoită să inventez eu un plan B. Ce fac eu mâine dacă...? Atunci când ai pe cineva în jur, planul B apare, când nu, ţi-l construieşti singură."

"Parintii mei s-au refugiat din Basarabia, chiar in razboi, as putea sa spun in ultimul moment. Exista atunci o aptitudine de a face fata vietii care azi nu prea mai exista. Azi oamenii sunt cu mult mai nevolnici, se dau de ceasul mortii in situatii in care, mai demult, altii stiau ca trebuie sa-ti sufleci manecile si sa faci ceva."