Upanişade

Ideea e ca, in afara ambitiilor materiale si profesionale, in afara dorintelor si nevoilor egoiste din iubire, de a fi iubiti de cine vrem noi si cum vrem noi.....in afara a tot ceea ce dramatizam.....avem nevoie de atat de putin pentru a fi fericiti. Atat de putin incat nici nu constientizam.
Continui sa cred ca dragostea este cel mai minunat lucru care i se poate intampla unui om. Si chintesenta fericirii pure, sintetizate, sublime. Dragostea este singura reteta de fericire care nu are nevoie nici de mai mult, nici de mai putin. Si in care, de fapt, ingredientele sunt de prisos. In dragoste nu e nevoie de cuvinte, e nevoie doar de priviri, de atingere, de emotie, de gesturi, vibratii.
Continui sa cred ca omul ar trebui sa alerge toata viata dupa iubire, pana la sfarsit, ca sportivul inscris la maraton. Continui sa cred ca, intr-adevar, toti suntem datori cu o iubire si o moarte.
Totusi, de cate ori stau sa ma raportez la momentele de fericire din trecut, de cate ori vreau sa-mi aduc aminte cand si de ce am fost fericita, ca sa ma binedispun si sa ma automotivez....niciodata nu ma raportez la fostele iubiri. Fiecare iubire s-a incheiat cu o rana. Vorba Oanei Pellea, nu exista iubiri mici, decat iubiri mari. In fond si la urma urmei, cine poate sa spuna ca iubeste.....mic? Fiecare poveste care s-a consumat cu fiori a sangerat, la final, purulent. Le-am cusut pe toate ca pe o rana tarzie. Si nu mi-au ramaa nici macar cicatrici. In sec XXI am avut mereu pe langa mine niste doctori de fiecare data mai buni care au stiut sa-mi cosmetizeze fiecare taietura. Cum s-ar spune in popor, dupa fiecare plecat, am tras apa.
Am fost intrebata daca simt ca am progresat in relatii? Ei bine, da. Cu fiecare poveste - desi nu au fost multe - am progresat. De fiecare data ies eu mai buna, mai invingatoare, intr-un proces dureros, dar perfect de exigenta, rigoare si auto-cunoastere. Cand dragostea se termina, vine momentul ala de calcul animalic, cand contabilizezi la sange fiecare moment. Ustura si trece: mereu am iesit pe plus: cel putin am iesit eu mai curata si mai pregatita, mai apta si mai increzatoare ca urmatorul pas chiar va fi pasul destinului. De fiecare data stiu mai bine ce vreau, ce nu vreau, ce pot tolera si ce imi face placere sa intalnesc....cat de mult vreau sa ma completez sau cat de mult vreau sa ma aseman. Si niciodata nu mi-am pierdut calitatea umna, nu m-am incrancenat si nu am zis ca nu o sa mai iubesc niciodata. Dimpotriva: Ba da! Data viitoare imi promit mie ca va fi si mai frumos, si mai intelept si mai total! Data viitoare, in iubire, va fi mai bine! Sa sper ca va fi chiar ultima data.
Cu toate acestea, revin, in momentul tragerii apei la WC-ul memoriei.....nu ma mai pot raporta la fericirea trecuta din privinta unei relatii: imi aduc aminte de lucrurui banale, majoritatea au de-a face cu ai mei, cu copilaria, Ceza, Deea, Ale Mut si prieteni. Gasca. Niciodata, dar niciodata-niciodata nu pot asocia un moment de fericire cu "the lucky bastards". Aurora Liiceanu scria intro carte de-ale ei ca crede mai mult in forta prieteniei decat in forta iubirii. La fel simt si eu. Pentru cititorii regulati ai blogului, daca va aduceti aminte, "fratia fetelor".
Si sunt atat de mici, de simple si de pline de importanta lucrurile care azi, te pot face fericit. Incat nici nu constientizam.
Am fost aseara, cu Gloria, Gabi si Pitu la proiectarea piesei "Take, Ianke si Cadir", in interpretarea maestrilor Radu Beligan, Marin Moraru si Gheorghe Dinica. NU e nevoie sa mai spun, ce interpretare de gala: me-mo-ra-bi-la! Mai presus de orice cuvinte:

Talentul celor 3 ne-a coplesit!
Despre acest spectacol, in aceasta formula, se spune ca este spectacolul care a reintors publicul cu fata catre teatru!
Si fetele care organizau evenimentul erau cele mai amabile din lume, si s-a servit ceai verde si ceai negru in pahare de unica folosinta....Si in doar 2 secunde de la inceputul proiectiei, vorba turcului, "inima mea umplut de fericire". Am mers dup-aia pe la Gloria, am gatit o complicata omleta cu branza si-o tigara si am vorbit de toate problemele importante ale vietii unui student: "Dar X de ce nu mai e cu Y?", "Cu ce tip iese Lili in seara asta?", "Tu stii ce haine misto aduce gagica aia, prietena Oliviei?", "Glorio, ce ne facem ca mai sunt 6 luni si pupam licenta?!"
Si uite-asa, in micul nostru Univers, m-am simtit una dintre cele mai fericite persoane de pe Pamant. Eram eu si cei care ma iubesc, cei langa care ma simt bine, intr-o camera de camin, cu bucuriile noastre simple si vietile noastre marunte si complicate. Si din fericire, mi-am tras semnalul de alarma, mi-am luat 2 secunde de pauza si am tras adanc aer in piept: nu mi-a venit sa cred cat de bine ma simt si cat de simplu pot spune: "Sa-mi bag pula, chiar ma simt fericita!"