Kool-TU-Rrrah

O cheste de principiu pe ordinea de zi: conspiratia. Nu sunt adepta teoriei conspiratiei, dar cred ca undeva, ceva poate sa conspire.
Ca aspect pozitiv, o gandire optimista nu are cu ce sa-ti strice: si chiar daca nu vei ajunge sa crezi ca Universul conspira in favoarea ta, tot trebuie sa fii de acord ca un zambet tonic si o pornire de curaj pot sa duca spre o stare de bine, mai degraba decat daca ai avea tonusul unui pesimist.
Ca aspect negativ, cred ca la nivel global se conspira pentru a nu fi incurajati sa gandim: am discutat despre asta de atatea ori: ultima oara, azi cu Pitu si Stefan; penultima oara, acum 2 zile cu Iulia; pana si la seminarul de Comunicare am primit nota pe asa ceva. Peste tot in lume apar prea multe semnale de alarma care imi tipa in fata ca "roakere, partidul te vrea tuns". Nu esti incurajat sa te exprimi, sa gandesti, sa evoluezi, sa ai "porniri intelectuale", sa cercetezi; iar bullshitul asta american cu "arata cine esti, demonstreaza ceea ce poti" nu e decat o amorteala dulce indusa pentru a iti da senzatia ca esti ok asa cum esti.....deci nu trebuie sa fii altfel! Sesizezi secretul scenei?
Ma rog, in postul de fata voiam sa particularizez aceasta teorie a conspiratiei pe...carti! Carti, da, carti! Cand e ultima oara cand ai citit o carte?
Exista in jurul meu/tau/nostru/vostru foarte multi oameni dezinformati. In continuare, exista oameni partial informati; care raportandu-se la lipsa de informatie din jur, au senzatia ca sunt complet informati: unii dintre ei au un limbaj mai evoluat fata de cei din prima categorie; majoritatea nu pot si nu vor sa abordeze mai multe teme de discutie, mai variate. In cel mai bun caz, vor sti - indiferent de varsta, atentie! - sa foloseasca un limbaj mai deosebit cand vine vorba de profesia lor sau de subiecte conexe acesteia. Si culmea, au senzatia ca si epateaza prin asa ceva si ca demonstreaza ca pot :)
Apoi, sunt aceia care se uita la televizor, la documentare, la filme si poate si la alte stiri decat stirile sportive; Dar nu citesc carti! Intr-adevar astia stiu mai multe; inca o data, ca la categoria nr. 2, se simt candidati la "stie-tot". Problema lor, pe care nici nu o vor sesiza vreodata, este ca ei isi formeaza fals o parere: de regula, au argumente si judecati in aparenta logice intr-o discutie si au o opinie... dar este o opinie preluata! Preluata mecanic, insusita in subconstient fara aportul constientului: preluata ca atare din documentar, pe parcursul vizionarii caruia au senzatia ca sunt elitisti pt ca urmaresc asa ceva, preluata din stirile formatoare si deformatoare de opinie din mass media, preluata din replica de film cu succes la box-office care a sunat cel mai bine si a facut furori in trailer. Varful icebergului e reprezentat de cei care, in plus, mai dau click pe Realitatea pe internet..Dar nu citesc carti! Si asta e foarte ingrijorator!
Am fost intrebata asta-vara care mai e, in ziua de azi, diferenta dintre o carte si un film: si nu am vrut sa folosesc argumentul ala lesinat ca "filmul nu e precum cartea", ca nu se respecta intru totul viziunea autorului si ca actiunea si esenta sunt alterate de viziunea regizorului. Asta e un argument invocat de constipatii profesori de Romana. Eu cred ca pun punctul pe "i" asa: da, un film bun -daca e bun - poate constitui o experienta, te poate transforma intr-o mica-mica masura, poate fi problematizant, iti poate deschide ochii, te poate face sa aluneci pe ganduri in fata unor idei. Te poate trece prin niste emotii, la dracu, te poate impresiona. Care este, totusi, argumentul imbatabil al unei carti in fata unui film? Filmul iti fura placerea de a iti imagina personajele, cadrul, mimica, inflexiunile vocii, filmul te priveaza de exercitiul muschiului imaginatiei, iti anuleza dreptul de a il eprsonaliza tu cum vrei pe Winnetou, sau pe Scarlet O'Hara, sau pe Stapanul Inelelor: iti da totul de-a gata, totul prefabricat, semipreparat: emotii si sentimente la pachet. Pune acum, in urmatoarele 5 minute mana pe o carte si vei vedea ca am dreptate!
Cand mi-am dat si eu seama de asta? Nu atat de devreme pe cat ar fi trebuit: acum aprox 2 ani, cand m-am apucat de "Shogun" de James Clavell: experienta in shogun este ca, desi ti se prezinta un adevar istoric, bineinteles tot tu --recte eu, tot eu trebuie sa ma gandesc (eu, eu pentru mine si nu altcineva in numele meu), cum se luptau japonezii aia micuti, cum serveau masa, ce culoare avea ceaiul si sushi-ul, cum aratau peretii de hartie ai caselor sau cum se plimbau gheisele prin port. Un lucru banal prindea conotatii extraordinare!
Revin la pro-carti, ca am deviat de la subiect: si la ideea ca nu suntem incurajati sa gandim, nu suntem curajati sa ne imaginam sau sa folosim fantezia in scop creativ. Acum toate incep sa se lege: v-ati pus vreodata intrebarea de ce nu se mai citeste in ziua de azi? Sigura ca da. Raspunsurule sunt multiple: e plictisitor, traim intr-o societate moderna in care suntem mereu pe fuga si nu mai avem timp de pierdut, educatia primita nu mai e aceeasi (intelectualii din 2010 nu mai sunt segmentul social al elitei, sunt segment social de masa)....adevarul e ca 85% dintre cei care invoca acest motiv nici nu mai sunt capabili sa se mai concentreze asupra unei carti, sa mai stea 20 de minute cu un foileton in brate. Insa un motiv foarte buun este si pretul unei carti: pretul prohibitiv.
Mai departe, v-ati pus vreodata intrebarea de ce o carte costa in ziua de azi atat de mult? De ce din 10 carti, ma repet, facem salariul minim pe economie? Oare din cauza ca hartia e prea scumpa? Hai maaa, pai ditamai sulul de hartie e 50 de bani! Ca sa amortizeze investitia editurii? Ma indoiesc...Nici acum nu credeti ca pote fi o alta parte a planului de a nu citi si a nu gandi? Acum, eu nu zic ca Humanitasul nu vrea sa vanda. Doamne fereste! Sau Rao, sau Corint......cred ca totul vine de undeva si mai de sus de atat. Si de ce fac legatura cu teoria conspiratiei? Declansatorul de raspuns mi s-a activat si mie in timp ce treceam, odata, pe langa sediul redactiei ziarului "Adevarul de Vest", sediul cel frumos din Unirii cu bibliotecile de carti "Adevarul" frumos copertate in vitrina.
Pai daca editarea unor carti este atat de costisitoare, de nepermisiva, de-de-de.....cum de au gasit Adevarul si Jurnalul National solutia de a scoate carti pe banda rulanta, colectii intregi si chiar albume de pictura la pret de ziar? Cum? Adica 2 ziare concurente, amenintate unul de celalalt cu falimentul isi permit sa culturalizeze in masa si gasesc solutii pe care decenii la rand editurile din capitalism nu au reusit sa le abordeze?
Imposibil?