Tara donatorilor de ROrgane

Valcea. Acasa. Aceiasi oameni vechi cu ganduri noi: discutii despre Revelion, planuri de plecat in afara. Nimeni nu vrea sa ramana, nimeni: "sa vad ce mai are Romania sa-mi ofere 2 ani jumate si sper sa ma car chiar mai repede de atat." Poate reuseste cineva sa-mi explice urmatorul aspect: de ce toti oamenii din jurul meu care reusesc sa gandeasca pentru ei si care – cel putin din punctul meu de vedere – reusesc sa gandeasca peste medie, toti oamenii aia cu care poti discuta si aborda o gama mai variata de subiecte, de n'importe quoi....de ce toti oamenii astia descrisi mai inainte VOR SA PLECE DIN TARA? Dar vor sa plece in masa, frate, nu asa cazuri izolate, cate 1-2.....chiar daca sunt nationalisti si sunt legati afectiv prin amintiri de ce e in urma lor, de prietenii din liceu, de familie, de gasca, de locurile adolescentei....cu toate acestea n-ar ezita 2 secunde la prima sansa de a primi cetatenia unei alte tari!
Romania, e cazul sa incepi sa plangi: ti se extirpa cele mai importante organe, iti pleaca creierul in trupul altor tari si picioarele amputate o iau la plimbare. Cele mai frumoase segmente organice ale tale te abandoneaza. Mainile care pot lucra ceva pentru tine resping conceptul made in Romania. Gura care poate vorbi in numele tau alege sa vorbeasca alte limbi. Plamanii crescuti cu aer de Carpati viseaza la Mont-blanc, la Pirinei sau Muntii Scandinaviei.
Peste 10 ani ma si vad revenind la viitoarea familie si viitorul cerc de prieteni dintr-un colt al Europei, cu poze si povesti din concediul petrecut in Romania, tara aia exotica pe care ati vazut-o la TV la stiri scrisa cu 2 "Rr"...
Totusi, acasa ramane acasa. Ce bine e acasa!