Wake me up when September ends

Ultima zi de vacanta. Period.
Ultima = ultima cafea + ultima oara la cinematograf + ultima seara in gasca + ultima noapte de fete ca-n filme + ultima iesire in oras + ultimul film vizionat impreuna + ultimul joc de "Mafia" + ultimul joc de "Popa prostu'" + ...
Elementele necunoscute din ecuatie? Din pacate, s-a gasit solutia :) s-a rezolvat ecuatia – si raman in urma doar paginile intregi umplute de calculele unei veri: de elemente surpriza sau metode noi de rezolvare; de trecerea la limita, cand limita nu este la infinit; de cazuri de exceptie, cand exceptiile sunt neregulate; de solutii mai rapide, cand esti pus in postura de matematician ingrat caruia nu-i face placere sa-si duca problema estivala la bun sfarsit – si care isi regaseste satisfactia in munca unui chinez batran de a mai sterge o virgula si de a evita "Quod Erat Demonstratum".

Am schimbat OK-ul pe President, Presidentul pe Lion si Lion-ul pe mers acasa pe la unul/altul.
Am jucat carti si ne-am bucurat ca la 13-14 ani cand unii dintre noi trebuiau la sfarsit sa-si primeasca pedepsele; cand nu erai tu cel ramas cu Popa in mana sau cel care a pus ultimul cartile jos; am ras ca la gradinita cand am auzit ca Deea l-a pus pe Bebe sa faca lap-dance, dar am ras de eram gata sa intram in coma cand l-am vazut pe Leca manacand carnatul lu' Piti; si cred ca din clasa I, semestrul II nu am mai ras asa cand 2 fete au fost puse sa se sarute... Ne-am tras toti pe cur cand venea vorba sa facem vreo pedeapsa filmata care sa dauneze la imagine :D Ne-am certat ca la usa cortului ca "eu sunt politist si mi-a spus povestitorul adevarul" si "tu esti criminalul pentru ca prea esti periculos aici in dreapta mea" si ne-am certat atat de rau ca au aruncat vecinii cu furculite si prune in noi;
Nimeni nu mai vorbea despre combinatii, nimeni nu se gandea unde sa se mai angajeze, toata lumea uitase de barfe: cu riscul de a suna pretentios, toti ne-am sincronizat si ne-am potrivit limbile ceasurilor din interior - incat sa regasim bucuria mitica si entuziasmul sincer al inocentelor jocuri din copilarie. Bine, o copilarie a oamenilor care, vrand-nevrand, se pregatesc sa se faca mari. Asta presupune ca a curs alcoolul de rigoare, s-au facut aceleasi bancuri eterne cu tenta sexuala si s-au purtat, intre jocuri, aceleasi discutii filozofice despre viata-neviata, oameni-neoameni, educatie-needucatie, meserie-nemeserie, integritate-neintegritate, etc...Dar pentru cateva saptamani ale ultimei vacante, ne-am bucurat, am cantat si ne-am jucat toti aproape ca niste copii;
Am schimbat 4 roti pe mersul in Zavoi, in parc,cu seminte, suc, pufuleti si tigari dupa noi.
Am schimbat dormitul pana la 14 pe cafeaua cu lapte si biscuit cu scortisoara din Lion; am schimbat o cafea intr-un loc de fitze pe o cafea sus pe Capela, mirosind a padure, a Episcopia care se vede in panta si a regretul ca, in liceu, ne mai furisam in barul asta cand chiuleam - acum suntem studenti si ne dorim sa ne fi fost frica daca unul dintre noi isi mai aprinde o tigara sau "are tupeul" sa comande o bere cand altii sunt la ore :) ne-am ingramadit 7-8 oameni la o masa cu 2 banci, cand in liceu alegeai mereu cea mai mare masa sa fi vazut de toata lumea. Unii dintre noi s-au strambat ca la circ: intr-a 8-a mi-era rusine sa mai arat "cat pot sa-mi indoi degetul", "eu pot sa dau din urechi", "voi stiti sa va strambati asa?". Acum, dupa aproape 8 ani de la terminarea clasei a VIII-a, radeam ca apucatii cand Deea se chinuia sa-si sincronizeze ochiul stang cu limba si cand vreunul dintre noi se apuca sa zbiere fals, in plin bar, cate un cantec de karaoke.
Am schimbat si Episcopia duminicala de pe Capela pe manastirea Cozia, de pe Valea Oltului.
Am schimbat cluburile pe karaoke si – la randul sau – karaokele pe cantat in grup oriunde, oricum si oricand am apucat.
Am intrat serioase in sala de cinema de la Cinematograf "Ostroveni", ca sa putem tipa in intuneric, sa punem picioarele una peste alta, sa varsam suc si covrigi, sa comentam cu voce tare replicile personajelor si sa imitam in cor coloana sonora a filmului.
Ne-am certat mai mult de o ora pe ce film sa vedem si unde, pe "pana acum puteam sa si terminam de vazut filmu' ", pe RDS-ul care downloadeaza cu viteza prea mica si care e reponsabil pentru tot si are toata vina, pe filmele noi de cacat si filmele vechi: "astea sunt tari, frate" versus "frate, e plictiseala, p-asta l-am mai vazut de 4 ori".
Si ne-am chinuit, nopti la rand, sa ne intoarcem acasa fara sa riscam sa sa ii intalnim pe "ai nostri" cand se trezesc dimineata sa plece la servici.
Am avut, aseara, si o ultima noapte a fetelor. De data asta, nostalgica, uitandu-ne la televizor la emisiuni, la Shopping TV sau pe canalele de muzica – si mai golind, sporadic, cate o sticla de ceva.

Deci, azi e ultima zi. Ultima zi de vacanta.
Ca sa pastram farmecul verii 2009, atipice, azi am schimbat cafeaua din Lion pe o cafea "Chez Leca". A fost soare, lumina si cald. Si au fost si tigari, cioco, Cola si pizza.
In seara asta prefer sa nu ma mai vad cu nimeni: nu suport despartirile :)
Mi-am reinnoit, fata de toata lumea, invitatia la TM. Dar pentru asta, inainte de toate, trebuie sa ajung eu acolo: maine. Maine. Timisoara, here I come!


Gandul Zilei:
"Summer has come and passed,
The innocent can never last,
Wake me up when September ends"
(Green Day)