Le Fabuleux Destin d'Amelie Poulain

M-am uitat la Amelie - "Le fabuleux destin d'Amelie Poulain". Pentru a nu stiu cata oara. Ce ar mai fi de spus despre povestea tinerei introvertite si complicate, care ne-a umplut sufletele tuturor cu duiosie pana la refuz de 12 ani incoace?
"Amelie" apare in 2001, in regia lui Jean-Pierre Jeunet - unul dintre cei 2 scenaristi, de altfel - si reprezinta filmul care o consacra pe Audrey Tautou. Reprezinta pasaportul ei spre recunoasterea europeana. Este filmul in urma caruia eu am am ajuns sa o cunosc, sa o apreciez si sa o indragesc pe Audrey Tautou. Nu in ultimul rand, este unul dintre putinele filme frantuzesti care a depasit barierele limbii, cel putin la nivel european si a reusit, in cifrele batranului continent, sa fie un succes de box office.

Premii

European Film Awards 2002: Cel mai bun film european 2001 , Cel mai bun regizor european 2001, Cea mai bună imagine, Premiul publicului pentru cel mai bun regizor

5 Nominalizări Oscar 2002:Cel mai bun film străin, Cel mai bun scenariu original, Cea mai bună imagine, Cele mai bune decoruri, Cel mai bun sunet

4 premii Cesar: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cea mai buna muzica si Cele mai bune decoruri

13 Nominalizări Cesar 2002: Cel mai bun film, Cea mai bună actriţă - Audrey Tautou, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu, Cel mai bun actor în rol secundar - Jamel Debbouze, Cel mai bun actor în rol secundar - Rufus, Cea mai bună actriţă în rol secundar - Isabelle Nanty, Cea mai bună muzica, Cea mai bună imagine, Cele mai bune decoruri, Cel mai bun sunet, Cel mai bun montaj, Cele mai bune costume

9 Nominalizări Bafta 2002, 2 Premii (cele mai bune decoruri, cel mai bun scenariu original

Este un film in stilul filmelor frantuzesti: cu o cromatica speciala, cadre speciale - un film special. Un film incarcat de subtilitati. Un film care te forteaza la introspectie.
Este povestea fetei care se transforma sufleteste din cazul racelii din copilarie a tatalui, mortii absurde a mamei in fata bisericii si din cauza unei maladii cardiace imaginare. Tanara Amelie, ajunsa la 23 de ani, devine chelnerita in restaurantul "Lex deux Moulins". Ea reuseste sa descopere bucuriile simpe ale vietii, inaccesibile altor adulti si dezvolta o pasiune din a ii face pe ceilalti mai fericiti in privinta unor lucruri mai mult sau mai putin marunte. Prin curiozitatea si perspicacitatea ei neobisnuita destinul ii ofera si sansa de a il cunoaste pe barbatul iubit, barbatul sortit, avand acelasi profil psihologic cu al ei. Cautarea partenerului ideal si drumul parcurs spre mare iubire se metamorfozeaza in planul lumii reale intr-un joc gen "Treasure Hunt", cu sageti de creta albastra trasate pe pavaj, indicii si poze la minut cu masca lui Zorro.
In plan secundar, filmul este emotionant prin analiza vecinilor de cartier ai lui Amelie: personaje colorate, neimplinite sau nedreptatite si ele, la randul lor: Lucien de la alimentara din colt, abuzat de patron din cauza retardului sau mintal, batranul pictor cu "oase de sticla" nefericit ca nu reuseste de 20 de ani sa picteze expresia ochilor unei fete, vecina de la etajul I, profund nefericita in dragoste.
Jocul actorilor este, ca al tuturor marilor actori francezi, imperfectibil - indraznesc sa spun si inegalabil. Una peste alta, il recomand. Tuturor oamenilor speciali si capabili de emotii. Si ma bucur sa mai pot recomanda un film european - si pe deasupra, francez.

Din film: "Sans toi, les émotions d'aujourd hui ne seraient que la peau morte des émotions d'autrefois" - Hipolito