A Night At The Opera...

Tocmai m-am intors de la "Vaduva vesela" de Franz Lehar...

Recomand tuturor, tuturor-tuturor-tuturor cu prima ocazie, sa mearga la un spectacol de opereta! Nu mai ezitati! Si nici nu va ganditi prea mult timp inainte de a alege o piesa! veti vedea cum plecati acolo complet transfigurati, diametral opusi fata de cei care erati cand ati intrat pe usa Operei Nationale, din orice oras ar fi ea...

Eu am avut noroc cu Oli ca a tras de mine sa mergem....si sa ramanem, cand am ajuns in fata la Opera si un anunt te informa ca s-au epuizat biletele. Totusi, ne-am strecurat..

Cu premiera "Vaduvei vesele" din seara asta s-a deschis stagiunea 2009-2010. Tine minte 3 cuvinte: superb-superb-superb! Da, cat de bine e sa vezi un spectacol complex: muzica simfonica, impletita cu teatru, balet, secvente de dansuri traditionale, spectacol de cabaret si sincroane.....toate ridicate la rangul pur al artei. Te intreb, dincolo de teatru, ce mai ramane de spus in afara scenei care sa nu fie fals, superficial, stupid? Dincolo de armonia bruta a miscarilor de balet, 100% tehnica, talent, gratie si conditie fizica de exceptie...ce mai poate fi exprimat prin dansul a 2 parteneri? Dincolo de coregrafia de can-can, cu parfum de sicane si sexualitate sub forma de joaca...ce miscari pot sa nu apara drept ieftine&vulgare? Dincolo de vocea divina a tenorilor, care cutremura ingerii din basorelieful lojei suprapusa peste eufonia orchestrei care isi duce constiincios partitura la indeplinire in subsolul scenei....ce muzica poate concura la categoria "calitate"?

Ce m-a socat iar, a fost energia cu care a raspuns publicul. In conditiile in care, deseori, mi-am satisafcut capriciul "in nomine artis" prin cladirea Teatrului National. Ce energie, ce explozie de aplauze la fiecare secventa memorabila: sala radea, canta si plangea in acelasi timp cu distributia scenica ; la primul cantec mai ritmat, audienta tinea ritmul; la prima gluma light, toate lojele izbucneau in ras; spectatorii aplaudau ridicati in picioare si cu mainile in afara balustradei. Stima, respect, indragire: arta creeaza legaturi puternice si durabile, ca de familie, intre simpatizanti. Toate reactiile veneau firesc, ca in marea familie pe care tot incerc sa pun accentul.

Da, e ok sa mai mergi si la opera din-cand-in cand. In fond, chiar avem timp pentru toate: avem timp pentru cluburi, avem timp pentru cafe, avem timp de terase, de baruri. Avem timp de filme la mall, avem timp sa iesim cu cortul, ajungem sa ne facem timp pentru "shopping". Atunci, de ce nu mi-as face timp si de opereta?

Incepand de azi, imi propun proiectul intensiv de a frecventa un eveniment cultural o data pe saptamana: teatru, studentesc sau la TNT, spectacol de mima, jazz sau expozitie foto, vizita la muzeu, orice! Ceva. Incerc sa dau timpului care curge pe langa mine alta greutate; mai ales cand constientizez ce importanta acord amintirilor pe care le am legate de momente de genul asta: cum imi aduc aminte de spectacolul de jazz in limba romana de anul trecut de la Szeged, sau de prima oara cand l-am vazut pe Dinica pe scena Teatrului National.

Apropo, pentru descurajati: ca sa mergi o data la opereta/opera/teatru - te duci cu banii cu cu care ai vrea sa mananaci la KFC. Ca sa vezi un mare actor sau sa audiezi un mare pianist sau sa asisti la un mare cor/un mare ansamblu de balet, etc - te duci cu banii pe care ii spargi pe bautura intr-o noapte in club.

Just think about it, give it a couple of seconds ;) Einstein chiar nu glumea cu "teoria relativitatii" :D

Si inca ceva ok: in antract, cand iesi in pauza si vrei sa iti satisfaci moftul de a sta in balconul Teatrului National...uita-te 2 secunde la oamenii care sunt in public: majoritatea chiar sunt ceea ce se numeste generic "lumea buna". Dar lumea aia buna...aristocrata, fina, culta. Intelectualitatea. Domni la costum care servesc sampanie din pahare cu picior umplute doar 3 sferturi...nu jumate, nu tot, nu sfert ca la paharul de vin rosu. Doamne coafate impecabil, parfumate si cu o tinuta corporala dreapta ca la casa regala. E ok. E ok sa stii spre ce clasa de sus tinzi: asta sau aia a lui Gigi Becali?

VADUVA VESELA

Opereta in doua acte. Muzica: Franz Lehar. Libretul: Victor Léon si Leo Stein

Conducerea muzicala: VICTOR DUMANESCU
Regia artistica, decorurile si costumele: MARIO DE CARLO
Concert maestri: Ovidiu Rusu, Corina MURGU
Maestru de cor: Laura MARE
Coregrafia: Carmen COJOCARU

Mot du jour:

"Nu e vorba de un concept închis şi exclusiv, de o minoritate care funcţionează diafan, ca un grup de îngeri. Ci de solidaritatea subînţeleasă a celor care, în meseria lor, au atins un nivel de peformanţă maxim şi pe care, de altfel, îi căutăm oridecâteori avem nevoie. [...]Ne-am obişnuit să bombănim elitele, dar când vrem să mergem la doctor, de exemplu, imediat ne interesăm care e cel mai bun, care este chirurgul cel mai eficace. Dacă vrem să bem un vin bun, căutăm printre cele mai bune, căutăm vinuri „alese”. Elită vine de la „a alege“, un cuvânt care trimite la selecţia pe criterii de calitate.

Fapt e că fiecare naţiune are nevoie de elite, fiecare om are nevoie în viaţă de serviciile unei elite, pentru că elita, elita adevărată, e, prin definiţie, slujitoare. Dar ca să ai o elită funcţională, trebuie să trăieşti într-un mediu care ştie să-şi aprecieze elitele, care le priveşte cu simpatie. Îţi trebuie nu numai oameni de calitate, ci şi o bună recepţie a calităţii lor. Dacă lumea porneşte de la ideea că elitele nu înseamnă nimic şi confundă elitele cu elitismul şi cu fasoanele de tot felul, elitele se atrofiază." ( Andrei Plesu)