Sunt zile in care totul in jurul tau nu are alta culoare decat gri. Gri. Cerul e gri, blocurile gri, strazile, mobilul, ceaiul, cafeaua, iaurtul..
Tin minte ca am invatat mai de mult, de mult de tot, la orele de Arte Plastice ca nimic in macrocosmos nu poate avea o culoare pura: nici macar o capsuna, un brad, gandacul lui Kafka sau floarea-soarelui lui Van Gogh: totul este compus din tonuri de gri, mai puternice sau nu, mai nuantate sau nu. "Intelegeti o data pentru totdeauna ca nu totul este asa cum pare si ca omul nu va avea niciodata un ochi suficient de fin incat sa faca deosebirea dintre Crayola, Tempera si un cer care, oricat v-ati dori voi contrariul, tot timpul are sa fie gri".
Ce te faci insa cand si microcosmosul, universul tau intim si personal, e de aceeasi culoare gri?
Nu am mai scris de mai bine de-o luna pe blog si nici nu stiam cand se va mai intampla asta. Azi si acum nu stiu cand va fi data viitoare. Nu neaparat ca asta ar putea constitui o pierdere pentru cineva, sau ca as fi adus cine stie ce prejudicii de proportii Google-ului.
Iar planul, planul initial, futu-i(!), de la care o lege a lui Murphy te va face tot timpul sa te abati era sa scriu cu ocazia vacantei de Craciun, apoi de Revelion, mai incolo cu ocazia sesiunii...in fine, sa scriu un post despre downshifting si despre pretentiosul concept al capitalismului francez de Fericire Interna Bruta: despre un popor care vrea sa cuantifice nivelul de optimism si de satisfactie personala si sa aseze toate acestea pe aceeasi treapta cu Produsul Intern Brut si cu deficitul bugetar. Despre una dintre putinele natiuni europene - by the way, accentul cade pe europene - al carei presedinte se ridica in picioare si declara la conferinte de presa ca nu banii sunt totul pentru cetatenii de respectiva nationalitate. Nu in ultimul rand, probabil si nivelul de trai le permite sa revolutionze teoriile economice clasice prin abordarea unei astfel de perspective.
Inca ramane o idee de suflet postul respectiv.
Now back live to GRAY!
Va propun un video realizat in urma cu aprox 8 luni de prietena mea Cami. Ea nici nu stie ca am de gand sa il postez :) Ideea e ca, in mod inexplicabil, acest videoclip are un ciudat si puternic efect terapeutic asupra mea. Si au fost cateva zile in care l-am urmarit repetat, obsesiv si oarecum narcotic - cred ca tocmai am inventat un adverb.
Anyway, let's color everything! Maybe everything will end up being gray!
My Vision from Camelia Nedelcu on Vimeo.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu